3:27 Drept răspuns, Ioan i-a zis: Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer.
Un om nu poate să ia. [,,Un om nu poate primi”, KJV]. Ioan recunoştea că succesul lui venise din cer şi îşi afirma credinţa lui că succesul mai mare care însoţea acum ostenelile lui Isus trebuia să fie la fel din cer. În amândouă cazurile iniţiativa era din partea lui Dumnezeu şi ce drept aveau oamenii să discute faptele lui Dumnezeu? Ioan avea încredere în propria sa însărcinare dumnezeiască şi prezisese de la început venirea Unuia mai mare decât el (cap. 1,26.27). De ce să ia el în nume de rău împlinirea propriei sale preziceri?
Umilinţa deplină şi supunerea neegoistă a lui Ioan sunt trăsături caracteristice ale adevăratului urmaş al lui Hristos. Ioan era în stare să spună: ,,El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez” (cap. 3,30) numai pentru că înţelegea clar propria sa legătură cu Mesia şi pentru că atingerea iubirii divine îl transformase (vezi DA 179).Mândria şi gelozia îi asaltau în zadar echilibrul intelectual şi emoţional.