3:1 Între Farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al Iudeilor.
Nicodim. [Discuţia cu Nicodim, Ioan 3,1-21. Vezi harta p. 217; diagrama p. 230.] Un nume grec însemnând ,,biruitor al oamenilor”. În vremurile NT mulţi iudei adoptaseră nume greceşti. Discipolii Andrei, Filip, Didimus şi Alfeu purtau astfel de nume. Nicodim era un om cu avere, un Fariseu şi membru al consiliului naţional, Sinedriul.
Împărţirea pe capitole întunecă legătura naraţiunii din cap. 3 cu versetele finale din cap. 2. Convorbirea cu Nicodim ilustrează enunţarea din cap. 2,25, că Isus ,,ştia ce este în om” (vezi la cap. 3,3). El a recunoscut în acest fruntaş un sincer căutător după adevăr, un om căruia putea să-i ,,încredinţeze” o cunoaştere mai clară şi mai deplină a misiunii Sale de cum ar fi putut încredinţa celor mai mulţi oameni (cap. 2,24). Nicodim era o excepţie demnă de notat la principiul general enunţat în cap. 2,24.25. Astfel, chiar la începutul lucrării Sale publice, Isus a câştigat un prieten a cărui influenţă a dejucat planurile conducătorilor de a pune capăt lucrărilor Lui înainte de vreme (vezi cap. 7,50.51; cf. cap. 19,39; DA 176, 460).
Fruntaş. [,,Conducător”, KJV]. Adică un membru al Sinedriului (vezi p. 67).
Iudeilor. Vezi la cap. 1,19.