3:19 Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.
Judecata. [,,Condamnarea”, KJV]. Gr. krisis, procesul de judecare, nu krima, sentinţa sau rezultatul judecării.
Lumina a venit. Vezi la cap. 1,4.5.9. Aici Ioan explică cum vine condamnarea asupra oamenilor. Nu pentru că Dumnezeu a voit ca unii oameni să fie pierduţi (vezi la cap. 3,18), ci pentru că unii oameni au preferat întunericul şi nu lumina. Sentinţa nu este arbitrară, ci rezultatul inevitabil al legii că ,,plata păcatului este moartea” (Romani 6,23). Soarta fiecărui om e determinată de propria sa reacţie la lumină. Câtă vreme oamenii rămân neluminaţi nu există condamnare (Psalmii 87,4.6; Ezechiel 3,18-21; 18,2-32; 33,12-20; Luca 23,34; Ioan 15,22; Romani 7,7.9; 1 Timotei 1,13), dar când lumina adevărului străluceşte în inima lor ,,n-au nici o dezvinovăţire pentru păcatul lor” (Ioan 15,22). Oameni care nu sunt dispuşi să renunţe la căile lor rele preferă întunericul şi în felul acesta ei se orbesc faţă de lumină (2 Corinteni 4,4). Pe de altă parte, Isus a făgăduit că aceia care aleg să-L urmeze, ,,nu vor umbla în întuneric” (Ioan 8,12) şi nimeni nu-i ,,va smulge” din mâna Lui (cap. 10,28).