3:18 Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.
A şi fost judecat. [,,A şi fost condamnat”, KJV]. După cum cei care cred în Hristos sunt îndreptăţiţi în virtutea credinţei lor în El, aşa şi cei care nu cred sunt automat condamnaţi din cauza lipsei lor de credinţă. N-a fost niciodată voia Tatălui ca unii să respingă pe Hristos iar aceia care fac aşa ceva îşi atrag prin aceasta osânda. ,,Tot ce nu vine din încredinţare este păcat” (Romani 14,23). Această condamnare nu era scopul venirii Mântuitorului în lume, dar pentru aceia care nu cred ea este un rezultat inevitabil al venirii Sale. Dumnezeu a predeterminat ca aceia care cred să fie mântuiţi şi aceia care nu cred să fie pierduţi, dar El a lăsat pe seama fiecărui om să aleagă dacă să creadă sau să nu creadă. În sensul acesta cazul fiecărui credincios şi a fiecărui necredincios, a fiecărui sfânt şi a fiecărui păcătos, a fost hotărât când a fost statornicit de prima dată planul mântuirii, dar a fost lăsat pe seama fiecărei persoane să aleagă dacă să fie sfânt sau păcătos. Aceasta este predestinaţia biblică. La judecata finală , sentinţa va fi pronunţată asupra oamenilor individual aşa cum, cu multă vreme înainte, a fost pronunţată asupra lor colectiv. Vezi la Ioan 3,19; 5,29; Efeseni 1,3-12.
Numele. Vezi la cap. 1,12.
Singurul Fiu. [,,Singurului născut”, KJV]. Vezi la cap. 1,14.
Fiu al lui Dumnezeu. Vezi Nota adiţională la capitolul 1; vezi la Luca 1,35.