2:4 Isus i-a răspuns: Femeie, ce am a face Eu cu tine? Nu Mi-a venit încă ceasul.
Femeie. În Orient o formă de adresare obişnuită şi plină de demnitate (cap. 19,26; cf. DA 146). Acela care poruncise oamenilor să-i cinstească pe părinţii lor (Exod 20,12; cf. PP 366) era El Însuşi un exemplu viu cu privire la principiul acesta. De treizeci de ani El fusese un fiu iubitor, ascultător şi atent (vezi la Luca 2,51.52; cf. DA 147).
Ce am eu cu tine? Literal, ,,Ce cu tine şi cu mine?” Expresia lasă să se înţeleagă că acela căruia i se spunea aşa trecuse de hotarele celor ce-l preocupau pe el (vezi Judecători 11,12; 2 Samuel 16,10; 1 Regi 17,18; 2 Regi 3,13; 2 Cronici 35,21; Matei 8,29; Marcu 1,24; Luca 8,28; etc). Că Maria nu a înţeles răspunsul lui Isus ca un refuz reiese din instrucţiunile pe care ea le-a dat slujitorilor (vezi Ioan 2,5). Ea era încrezătoare că Isus urma să împlinească lipsa la timpul şi în felul în care credea El potrivit. În tot cursul vieţii Lui particulare din Nazaret, Isus onorase autoritatea mamei Sale; de fapt, El a rămas totdeauna un fiu supus în sfera în care legătura aceasta îşi avea rostul cuvenit (vezi la cap. 19,26.27). Dar acum El nu mai era o persoană particulară şi Maria nu înţelegea pe deplin limitele pe care aceasta le aşeza autorităţii ei asupra lui Isus. Ea ar fi putut crede că are dreptul, cel puţin în oarecare măsură, să-L îndrume în misiunea Lui (vezi la Matei 12,46-50). De aceea, în cuvintele acestea precise, dar amabile, Isus a căutat să-i lămurească deosebirea dintre legătura Lui cu ea ca Fiu al omului şi ca Fiu al lui Dumnezeu (DA 147). Iubirea Lui pentru ea era neschimbată, dar acum El trebuia să lucreze zi după zi sub îndrumarea Tatălui Său ceresc (vezi DA 208; vezi la Luca 2,49).
Aşa cum era cu Maria şi Isus, părinţi de astăzi găsesc adesea că este dificil să slăbească şi cu timpul chiar să renunţe la autoritatea asupra copiilor lor, pentru ca aceştia din urmă să câştige experienţă în a rezolva singuri problemele vieţii şi să se deprindă să accepte răspunderea pentru hotărârile lor. Înţelepţi sunt părinţii şi fericiţi copiii când transferul acesta de autoritate are loc în mod natural şi fără fricţiune.
Ceasul. [,,Ceasul Meu”, KJV]. Comparaţi cap. 7,6.8.30; 8,20; etc. Se pare că Maria spera că Isus, cu ocazia aceasta, Se va proclama ca Mesia (vezi DA 145), dar nu sosise timpul pentru o astfel de vestire (vezi la Marcu 1,25). Era un timp rânduit pentru fiecare eveniment din viaţa Sa (DA 451; vezi la Luca 2,49). Numai chiar la sfârşitul lucrării Sale Isus a pretins public că este Mesia (vezi la Matei 21,1.2) şi din cauza acestei susţineri El a fost crucificat (Matei 26,63.65). Numai în noaptea trădării Isus a zis: ,,Vremea Mea este aproape” (Matei 26,18; cf. Ioan 12,23; 13,1; 17,1).