17:12 Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia, pe care Mi i-ai dat; şi nici unul din ei n-a pierit, afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
Îi păzeam Eu. Vezi la v. 11.
Mi i-ai dat. Vezi la cap. 6,37.
Fiul pierzării. Adică, Iuda Iscarioteanul. Expresia descrie pe cineva destinat pierzării, sau nimicirii. Titlul este aplicat la Anticrist în 2 Tesaloniceni 2,3. Cuvântul pentru pierzare (apoleia) apare deseori şi descrie adesea nimicirea finală a celor nelegiuiţi (vezi Matei 7,13; Romani 9,22; Filipeni 3,19; Evrei 10,39; Apocalipsa 17,8.11; etc.). Prin propria sa alegere Iuda a ajuns un om sortit nimicirii (vezi la Ioan 3,17-20).
Ca să se împlinească. [,,Să poată fi împlinită”, KJV]. Propoziţia aceasta ar trebui să fie înţeleasă fără îndoială ca exprimând mai degrabă rezultat decât scop. Textul grec poate fi înţeles în ambele feluri (vezi la Matei 1,22; Ioan 9,3). Iuda nu fusese sortit să-L trădeze pe Isus (vezi la Ioan 6,71; 13,18). Fapta sa atroce era datorată propriei sale alegeri. Pasajul la care se face aluzie este probabil Psalmii 41,9, cel menţionat în Ioan 13,18.