15:2 Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce rod, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai multă rod.
Orice mlădiţă. Ucenicii sunt reprezentaţi ca mlădiţe ale viţei. Aşa cum mlădiţele sunt dependente de legătura lor cu butucul în ce priveşte viaţa şi productivitatea, tot aşa creştinul este dependent de unirea cu Hristos în ce priveşte viaţa şi rodnicia spirituală.
N-aduce roadă. De la acela care mărturiseşte că este în Hristos se aşteaptă să aducă roade corespunzătoare mărturisirii sale. Roadele acestea sunt denumite în altă parte ,,roade ale Duhului” (Galateni 5,22; Efeseni 5,9), sau ,,roade ale neprihănirii [dreptăţii]” (Filipeni 1,11; cf. Evrei 12,11), adică, roade care sunt neprihănire [dreptate]. Roadele acestea se dau pe faţă în caracter şi în viaţă. Când aceste ,,roduri bune” (Iacov 3,17) lipsesc, este necesar să se îndepărteze ramura neroditoare.
O taie. [,,Îndepărtează”, KJV]. Gr. airo (vezi mai jos la ,,Curăţeşte”].
Curăţeşte. Gr. kathairo, ,,a curăţi”, în cazul acesta, prin îndepărtarea creşterii superflue. Există
un joc de cuvinte în textul grec pentru ,,taie” (,,îndepărtează”) (airo) şi ,,curăţeşte” (kathairo) care nu poate fi reprodus în traducere. Caracterul este ,,curăţit” de încercările şi necazurile vieţii. Tatăl, Vierul ceresc, supraveghează operaţia. Şi deşi ,,mustrarea” poate fi dureroasă, ,,mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii” (Evrei 12,11).
Mai multă roadă. Nu poate fi viaţă fără creştere. Câtă vreme există viaţă, este nevoie de dezvoltare continuă. Dezvoltarea caracterului este lucrarea unei vieţi întregi (COL 65,66). Vezi la Matei 5,48.