15:1 Eu sunt adevărata viţă, şi Tatăl Meu este vierul.
Eu sunt. [Adevărata viţă, Ioan 15,1-17]. Încă una din vestitele exprimări de ,,Eu sunt” ale lui Isus (vezi la cap. 6,20; cf. cap. 8,12; 10,7.11; 11,25; 14,6). Pentru însemnătatea lui ,,Eu sunt” fără pronumele ,,el” [,,acela”] vezi la cap. 8,24.
Adevărata. Gr. alethinos, ,,autentica”. În metaforele biblice Israel fusese asemănat cu o viţă (Psalmii 80,8-16; Isaia 5,1-7; 27,2,3; Ieremia 2,21; 12,10). O viţă de aur împodobea intrarea Templului lui Irod (vezi Mishnah Middoth 3. 8, ed. Soncino a Talmudului, p. 15) şi desene de frunze de viţă sau de ciorchini erau expuse pe monede şi arhitectură. Iudeii depindeau de legătura lor cu viţa lui Israel pentru mântuirea lor. Dar Israel se dovedise necredincios faţă de avantajele lui spirituale şi respinsese pe adevăratul lui împărat, Isus. Acum Isus Se prezenta ca viţa adevărată. Numai prin legătură vitală cu El puteau oamenii să fie salvaţi.
Vierul. Gr. georgos, ,,un lucrător de pământ”, aici, un viticultor. Comparaţi folosirea lui georgos în Luca 20,9; 2 Timotei 2,6; Iacov 5,7. Mai de mult Dumnezeu a ,,adus o vie din Egipt” (Psalmii 80,8) şi a sădit-o în ţara Canaan. Acum a luat o altă viţă, pe Însuşi Fiul Său, şi L-a sădit în ţara lui Israel (vezi DA 675).