14:3 Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.
După ce Mă voi duce. [,,Dacă Mă duc”, KJV]. Propoziţia aceasta condiţională nu era intenţionată să introducă o incertitudine. Cuvântul tradus aici ,,dacă” [KJV] (ean) are forţă temporală şi ar trebui să fie tradus ,,când”, ca în 1 Corinteni 14,16; 1 Ioan 3,2.
Mă voi întoarce. Textul grec exprimă făgăduinţa la timpul prezent. Acest aşa numit prezent viitor dă accent certitudinii evenimentului. Evenimentul este considerat ca fiind atât de sigur ca şi cum ar fi avut deja loc. Referirea este clară la venirea personală a lui Isus, descrisă viu cu câteva zile mai înainte ca răspuns la întrebarea: ,,Care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?” (vezi la Matei 24,1-3; vezi v. 30, 31).
Vă voi lua. [,,Primi”, KJV]. Gr. paralambano, literal, ,,a primi alături” (vezi la Matei 24,40).
Unde sunt Eu. Ucenicii erau îndrumaţi la timpul celei de a doua veniri ca fiind momentul când urma să fie reuniţi cu Domnul lor. Nu există nici o indicaţie aici cu privire la doctrina populară că credincioşii se duc spre a fi cu Domnul lor la data morţii. Şi nici în altă parte în Scripturi nu este susţinută doctrina aceasta. Pavel, de asemenea, a îndrumat atenţia credincioşilor la timpul celei de a doua veniri ca moment al marei reuniuni (1 Tesaloniceni 4,16.17).
Isus S-a dus la casa Tatălui Său. El aştepta cu dor aprins manifestarea persoanei Sale în biserica Sa. Când chipul Său va fi perfect reprodus în poporul Său, atunci El va veni (COL 69). Este privilegiul nostru de a grăbi ziua glorioasei veniri acasă (2 Petru 3,12; cf. DA 633, 634; COL 69).