14:17 şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi, şi va fi în voi.
Duhul adevărului. Expresia aceasta apare din nou în cap. 15,26; 16,13. Accentul pare să fie pe faptul că Spiritul defineşte, împarte şi apără adevărul. Pentru o definiţie a adevărului vezi la cap. 8,32. Spiritul urma să călăuzească pe ucenici ,,în tot adevărul” (cap. 16,13).
Lumea. Gr. kosmos (vezi la Matei 4,8).
Nu-L vede. Pronumele ,,Îl” se referă la Duhul, cum este evident în mod clar din textul grec. Lumea este lipsită de percepţie spirituală. ,,Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2,14).
Şi nu-L cunoaşte. Dacă ucenicii din Efes botezaţi ,,cu botezul lui Ioan” ,,nici măcar nu auziseră că ar fi un Duh Sfânt” (Fapte 19,1-3), cu atât mai puţin lumea nu va avea nici o cunoştinţă despre El. Lumea nici nu a ştiut despre existenţa Lui şi nici nu a recunoscut chemarea Lui la pocăinţă (vezi Geneza 6,3; Apocalipsa 22,17).
Voi. Pronumele este emfatic în textul grec. Ucenicii sunt puşi în puternic contrast cu lumea.
Cu voi. Adică, cu biserica. Expresia ,,în voi” scoate în evidenţă sălăşluirea lăuntrică a Duhului în inima creştinilor în mod individual.