14:16 Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac;
Un alt. Gr. allos, ,,un altul de acelaşi fel”. Isus Însuşi era un Mângâietor (vezi 1 Ioan 2,1, unde ,,Mijlocitor” [,,apărător”] este traducerea cuvântului redat aici ,,Mângâietor”; vezi mai jos la ,,Mângâietor”). El urma să părăsească pe ucenicii Săi (Ioan 13,33), dar voia să Se roage la Tatăl pentru a trimite pe Cineva care era asemenea Lui ca să rămână cu ucenicii, nu temporar, aşa cum rămăsese El, ci ,,în veac”.
Mângâietor. Gr. parakletos, un cuvânt folosit în Noul Testament numai de Ioan (aici; Ioan 14,26; 15,26; 16,7; 1 Ioan 2,1). El este alcătuit din prepoziţia para, însemnând ,,pe lângă” şi adjectivul kletos, ,,chemat”, sau ,,cineva chemat”. De unde înţelesul literal este ,,cineva chemat alături de”. Totuşi, în uzanţa biblică, cuvântul pare să reflecte un sens mai activ aşa cum este găsit în verbul corespunzător parakaleo, ,,a îndemna”, ,,a mângâia”, deci ,,cineva care îndeamnă” (vezi Ioan 16,8). Părinţii latini traduceau pe parakletos prin advocatus, dar înţelesul de ,,advocat” sau ,,legist” se aplică numai la rare apariţii ale cuvântului în literatura precreştină şi necreştină. Cuvântul ,,avocat” nu este cu totul corespunzător pentru a descrie lucrarea fie a Duhului Sfânt, fie a lui Hristos. Tatăl şi Fiul lucrează în cea mai deplină conlucrare pentru mântuirea omului (cap. 10,30). Lucrarea lui Satana este de a prezenta pe Tatăl ca sever, aspru şi lipsit de bunăvoinţă de a-l ierta pe păcătos, sau ca dispus să ierte numai datorită mijlocirii Fiului. Este adevărat că întruparea, moartea şi învierea lui Hristos au făcut posibilă iertarea. Dar atât Tatăl, cât şi Fiul îl iubesc pe păcătos şi lucrează în unison pentru mântuirea lui. Un avocat în sensul omenesc al termenului nu este necesar pentru a-L determina pe Tatăl să aibă milă de păcătos. Acela care doreşte să cunoască iubirea şi compătimirea Tatălui nu are nevoie decât să privească la Fiul (vezi la cap. 1,18). În altă parte în literatura precreştină şi necreştină parakletos păstrează înţelesul mai general de ,,cineva care se ridică în favoarea altuia”, ,,un mijlocitor”, ,,un intermediar”, ,,un ajutor”. Vezi la Matei 5,4.
Verbul parakaleo, deşi tradus ,,a mângâia” de 23 de ori în Noul Testament, este redat şi prin ,,a îndemna” de 19 ori. A numi pe Duhul Sfânt ,,Mângâietor” înseamnă a scoate în evidenţă numai o trăsătură a lucrării Sale. El este şi un ,,Îndemnător”. De fapt, în acest ultim sens este ultima trăsătură proeminentă a lucrării Duhului, aşa cum este schiţată de Ioan. El va ,,învăţa” şi ,,va aduce aminte” (cap. 14,26). El va mărturisi despre Hristos (cap. 15,26). ,,El va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea [dreptatea] şi judecata” (cap. 16,8). El va călăuzi în tot adevărul şi va arăta lucrurile viitoare (cap. 16,13). El va proslăvi pe Hristos şi va primi de la El şi va da ucenicilor (cap. 16,14).
În veac. Nu temporar, ca Hristos în timpul misiunii Sale pământeşti.