14:15 Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.
Dacă Mă iubiţi. Iubirea este forţa motrice a ascultării. Pentru o definiţie a ,,iubirii” vezi la Matei 5,43.44; 1 Corinteni 13,1. Ascultarea care izvorăşte din constrângere sau din teamă nu este forma ideală a ascultării. S-ar putea să fie timpuri, desigur, când puterea motrice a iubirii lipseşte sau este slabă. Este necesar ca în asemenea împrejurări să se dea ascultare numai din principiu. Între timp, iubirea ar trebui să fie cultivată. O lipsă a iubirii obligatorii nu ar trebui niciodată să fie făcută o scuză pentru neascultare. Una din cele mai bune ilustraţii ale ascultării care porneşte din iubire este aceea a copiilor faţă de părinţii lor.
Veţi păzi poruncile Mele. [,,Ţineţi poruncile Mele”, KJV]. Dovezile textuale sunt împărţite (cf. p. 146) între expresia aceasta şi expresia ,,veţi ţine poruncile Mele”. În exprimarea din urmă verbul grec este la viitor, dar poate fi tradus şi ca un imperativ, ca în Matei 22,37.39. Dacă este tradus astfel, există o mică diferenţă între exprimări. Totuşi, indicativul ,,veţi ţine” scoate la iveală ideea importantă că ascultarea este rezultatul natural al iubirii. Afirmaţia paralelă din Ioan 14,23 este clar la modul indicativ şi, prin urmare, susţine gândul acesta.
Poruncile lui Isus erau şi poruncile Tatălui, deoarece Isus nu vorbea de la Sine (cap. 12,59; 14,10). El aproba poruncile morale date vechiului Israel (vezi la Matei 5,17-19) şi le-a mărit (vezi la Isaia 42,21). El a dat porunci ale Sale proprii, ca de pildă porunca cea nouă (Ioan 13,34), nu pentru a înlocui vreunul din preceptele morale, care reflectau caracterul Dumnezeului neschimbător, ci pentru a scoate în evidenţă adevăratul lor înţeles şi pentru a arăta cum trebuie să fie aplicate principiile lor la diferite situaţii ale vieţii.