13:5 Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
Să spele picioarele ucenicilor. Potrivit cu obiceiul iudaic care se extindea probabil în trecut pe vremea lui Isus, spălarea picioarelor stăpânului era una din datoriile unui rob străin de neam, dar nu era o datorie ce se aştepta din partea unui rob iudeu. Totuşi, era un serviciu al unei soţii datorat soţului ei şi al copiilor datorat tatălui lor (vezi Strack şi Billerbeck, Kommentar zum Neuen Testament, vol. 2, p. 557). Serviciul acesta era deci privit ca de rând. Întrucât nu era nici un serv de faţă cu prilejul Ultimei Cine, unul dintre ucenici ar fi trebuit să ia asupra sa sarcina aceasta, dar nici unul nu s-a oferit de bunăvoie.