13:30 Iuda, după ce a luat bucăţica, a ieşit afară în grabă. Era noapte.
A ieşit afară în grabă. Iuda a înţeles importanţa cuvintelor lui Isus (vezi DA 654). El ştia că Domnul îi citea intenţiile. Decizia lui de a nu ceda l-a dus dincolo de hotarul punerii la probă personale (vezi la v. 27). Actul trădării a rezultat din propria sa hotărâre (vezi la cap. 3,18.19).
Era noapte. Era noapte cu adevărat (vezi 1 Corinteni 11,23), deoarece cina de Paşte era luată după apusul soarelui. Potrivit cu Mishnah, jertfa de Paşte trebuia să fie mâncată în noaptea aceea, înainte de miezul nopţii (Zebahim 5. 8, ed. Soncino a Talmudului, p. 283). Dar Ioan intenţiona probabil să exprime mai mult decât atât. Era noapte spirituală pentru Iuda, care plecase din prezenţa ,,Luminii lumii” (Ioan 8,12), spre a fi posedat şi îndrumat de domnul întunericului (cf. Luca 22,53; vezi Nota adiţională la Marcu 1).