13:29 Unii credeau că, de vreme ce Iuda avea punga, Isus voia să-i spună: Cumpără ce ne trebuie pentru praznic; sau îi poruncea să dea ceva săracilor.
Punga. Gr. glossokomon, ,,cutia cu bani”. (vezi cap. 12,6). Iuda era trezorierul grupului.
Pentru praznic. Adică ,,pentru sărbătoare”. Ucenicii se îngrijiseră deja de propria lor cină pascală, totuşi Paştele şi Sărbătoarea Azimilor era încă înaintea lor. Aceia care caută să fixeze ziua obişnuită a sărbătorii Paştelor au prezentat argumentul că ar fi fost cu neputinţă ca Iuda să cumpere provizii într-o zi de sărbătoare. Argumentul acesta nu este valabil. Iudeii îngăduiau cumpărarea de hrană în ziua aceea, cu condiţia ca tranzacţia să nu se facă în modul obişnuit. Lucrul acesta este explicat în Mishnah: ,,Cineva nu poate să dea la tocilă un cuţit în zi de sărbătoare, dar cineva poate să-l tragă pe un alt cuţit [ca să-l ascută]. Cineva nu poate să zică unui măcelar: ‘Cântăreşte-mi carne de un denar’, dar el taie [animalul] şi-l împarte între ei. Un om poate spune vecinului său [într-o zi de sărbătoare]: ‘Umple-mi vasul acesta’, dar nu într-o anumită măsură. R. Iuda zice: Dacă era un vas de măsurat el ar putea să nu-l umple. Se relatează despre Abba Saul b. Batnith că obişnuia să-şi umple măsurile în ajunul unei sărbători şi să le dea clienţilor în ziua de sărbătoare. Abba Saul zice: El obişnuia să facă aşa şi în zilele intermediare ale sărbătorii, datorită distincţiei măsurii; dar Înţelepţii zic: El obişnuia să facă aşa într-o zi obişnuită pentru a goli măsurile. Cineva se poate duce la un negustor de la care cumpără în mod obişnuit şi să-i zică: ‘Dă-mi [atâtea] ouă sau nuci” şi să spună numărul; deoarece acesta este felul în care un gospodar socoteşte în propria sa casă” (Bezah 3.7, 8, ed. Soncino a Talmudului, p. 144, 148, 152).
Săracilor. Ocazia era potrivită pentru dăruire la săraci, care altminteri nu şi-ar fi putut procura mieii de Paşte pentru sărbătoare.