13:10 Isus i-a zis: Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi.
Scăldat. [,,Spălat”, KJV; ,,Lăut”, G.Gal.]. Gr. louo, ,,a se îmbăia”. Louo este folosit pentru spălatul întregului corp (vezi Fapte 9,37 şi în LXX-a la Exod 2,5; 29,4; Levitic 14,8.9; etc.). Când se spală numai o parte a corpului este folosit în general cuvântul nipto, cum este folosit mai departe în versetul acesta şi în Matei 6,17; 15,2; etc. Aici Isus Se referă probabil la obiceiul de a se îmbăia înainte de a lua parte la o sărbătoare. Când oaspeţii soseau, ei nu aveau nevoie decât să-şi spele picioarele. Din aceasta este evidentă învăţătura spirituală. Ucenicii primiseră curăţire spirituală în ,,izvorul de apă... ce se deschide pentru casa lui David... spre curăţire de păcat şi de orice altă întinare” (Zaharia 13,1). Ei nu căzuseră în apostazie pentru ca să aibă nevoie de o completă curăţire din nou. Totuşi, viaţa lor nu fusese fără păcat. Adesea cedaseră la sugestiile lui Satana. Spălarea era plină de însemnătate numai în măsura în care reprezenta îndepărtarea păcatului prin pocăinţă şi mărturisire sinceră.
Picioarele. Pot fi citate dovezi textuale (cf. p. 146) pentru omiterea cuvintelor ,,decât” şi ,,picioarele”, făcând astfel pasajul să zică, ,,cel care a fost scăldat n-are nevoie să fie spălat”. Totuşi atât textual, cât şi contextual preponderenţa evidenţelor favorizează păstrarea cuvintelor.
Dar nu toţi. Referirea este la Iuda, care niciodată nu se predase pe deplin lui Hristos.