12:25 Cine îşi iubeşte viaţa, o va pierde; şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică.
Îşi iubeşte viaţa. Vezi la Matei 10,39; cf. Marcu 8,35; 10,39. Cuvântul pentru ,,viaţă” aici, e psuche (vezi la Matei 10,28), adesea tradus ,,suflet” (Marcu 8,36.37; etc.). Acela care este înclinat să-şi salveze şi să-şi păstreze viaţa fizică aici îşi va pierde ,,sufletul” sau viaţa veşnică. Acela care este dispus să se sacrifice în slujirea pentru Dumnezeu în lumea aceasta îşi va păstra ,,sufletul” şi se va bucura de viaţă veşnică în lumea viitoare. Astfel ,,legea jertfirii de sine este legea păstrării de sine; legea slujirii de sine este legea distrugerii de sine” (DA 623, 624). Acela care este gata să lepede de la sine tot ce îi este prea scump în viaţa aceasta, care stă în calea creşterii spirituale, descoperă în cele din urmă că nu a pierdut nimic de preţ şi că a dobândit adevăratele bogăţii (vezi Filipeni 3,8-10). Lumea priveşte la calea lepădării de sine şi a jertfirii de sine ca la o nebunie şi o irosire, chiar aşa cum un copilaş ar putea privi la aruncarea în pământ a unor seminţe bune ca o irosire fără rost. Dar lumea viitoare va da la iveală că adoratorul lumii prezente a fost cu adevărat neînţelept şi că copilul lui Dumnezeu a fost cu adevărat înţelept. Paguba şi nimicirea finală a ,,sufletului” este descrisă în Matei 10,28.
Urăşte. Aici folosit în sensul de ,,iubeşte mai puţin” (vei la Luca 14,26).