11:6 Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era;
A mai zăbovit două zile. Zăbovirea era pentru un scop cunoscut lui Isus, dar necunoscut îngrijoratei familii din Betania. Dacă Isus îngăduia ca Lazăr să cadă sub stăpânirea morţii, urma să fie posibil ca El să demonstreze divinitatea Sa şi să dea dovadă de netăgăduit că era cu adevărat învierea şi viaţa. Prin minunea învierii lui Lazăr Isus ţintea să dea o dovadă culminantă iudeilor necredincioşi că El era Mesia, Mântuitorul lumii.
De la reşedinţa lui Hristos din Perea până la Betania în Iudea, o distanţă de poate 40 km, era cale cam de o zi. Călătoria lui Isus se poate să fi fost mai înceată, ocupând poate două zile. Era obiceiul Lui de a Se face de folos celor ce erau pe drumul Său (vezi DA 529). Lazăr pare că era încă în viaţă când solul s-a înapoiat de la Isus (vezi DA 526), dar trebuie să fi murit la scurt timp după aceasta, deoarece atunci când a sosit Isus, Lazăr era mort de patru zile (v. 17). Este deci posibil să combinăm diferitele elemente de timp ale capitolului şi nu este necesar să tragem concluzia, aşa cum au făcut unii, că Lazăr era deja mort când solul sosise pentru a-L informa pe Isus.