11:42 Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.
Pentru norodul. Altminteri, nu era nevoie de rugăciune. Învierea fiului văduvei din Nain (Luca 7,11-17) avusese loc într-un mic şi obscur orăşel din Galileea. Învierea fiicei lui Iair (Luca 8,41-56) a avut loc în locul retras al odăii de dormit, fiind de faţă numai câţiva martori. În plus, ea fusese moartă numai un scurt timp (vezi la Ioan 11,39). Minunea de faţă a fost săvârşită în plină lumină a zilei, cu prieteni şi duşmani ca martori. Orice motiv care ar fi putut să dea temei pentru îndoială fusese satisfăcut. Fariseii Îl acuzaseră pe Isus că scoate demoni cu domnul demonilor (Matei 12,24). Isus a recunoscut pe faţă unirea Sa cu Tatăl fără de care El susţinea că nu face nimic (vezi Ioan 5,19-30; 7,28.29), iar acum a declarat scopul Său ca fiind ca ei ,,să creadă că Tu M-ai trimes”.