11:41 Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus, şi a zis: Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.
Piatra. Vezi la v. 38.
Din locul. Dovezi textuale favorizează omiterea (cf. p. 146) expresiei explicative ,,din locul unde zăcea mortul”.
Isus a ridicat ochii. O atitudine obişnuită pentru Isus în rugăciune (cf. Marcu 6,41; Ioan 17,1). În ce priveşte poporul, obiceiul acesta este rareori pomenit. Mai obişnuit, cel puţin potrivit cu o tradiţie a secolului al II-lea d.Hr., care totuşi, probabil reflecta o deprindere mai timpurie, ochii erau îndreptaţi către Templu (vezi, de pildă, Mishnah Berakoth 4. 5, ed. Soncino a Talmudului, p. 174).
Tată. Forma obişnuită de adresare a lui Isus (vezi Luca 22,42; Ioan 12,27; 17,1.11.25). În Rugăciunea Domnească Isus i-a învăţat pe urmaşii Săi să se adreseze lui Dumnezeu cu titlul acesta (vezi la Matei 6,9).
M-ai ascultat. Isus era în neîntreruptă legătură cu Tatăl Său. Incidentele vieţii Sale erau în acord cu un plan asupra căruia se căzuse de acord înainte ca Isus să fi părăsit cerul (vezi Luca 2,49). Punerea în aplicare a acestui plan cerea să fie dată o dovadă culminantă cu privire la divinitatea lui Hristos. Rugăciunea a fost simplă, în remarcabil contrast cu descântecele săvârşitorilor de magie. Nu era nici o cerere, ci pur şi simplu o exprimare de mulţumire, dar împreună cu ea era o tacită recunoaştere a deplinei armonii a Fiului cu voia Tatălui.