11:38 Isus S-a înfiorat din nou în Sine, şi S-a dus la mormânt. Mormântul era o peşteră, la intrarea căreia era aşezată o piatră.
S-a înfiorat. [,,Gemând”, KJV]. Vezi la v. 33. Nota de necredinţă introdusă de o parte din iudei (vezi v. 37) contribuia la tulburarea gândurilor.
Mormântul. Gr. mnemeion, literal ,,un memorial”, de la mnemoneuo, ,,a aminti”, folosit adesea pentru un monument funerar, dar cel mai adesea pentru mormântul sau cavoul însuşi (Marcu 16,5; etc.).
Peşteră. Peşteri naturale, amenajate mai departe prin cioplire erau locurile obişnuite de înmormântare în Palestina (cf. Geneza 23,19; Isaia 22,16). Mishnah descrie ceea ce era probabil un mormânt de familie: ,,Spaţiul central al grotei trebuie să cuprindă [o arie de] şase coţi pe opt. Şi treisprezece cămări trebuie să dea în el; patru pe o latură, patru pe cealaltă, trei în faţa [intrării], una pe dreapta intrării şi una pe stânga. Afară de intrarea în grotă trebuie să se facă o curte de şase [coţi] pe şase, [care este] spaţiul pe care-l ocupă catafalcul şi cei care fac înmormântarea. Două grote trebuie să se deschidă în ea; una de o parte şi una de cealaltă” (Baba Bathra 6. 8, ed. Soncino a Talmudului, p. 421, 422). Descoperiri arheologice arată că intrările la morminte erau de obicei pe un plan orizontal.
Piatră. Pietrele acestea, adesea circulare astfel ca să poată fi rostogolite, acopereau deschiderea cavoului. Adesea o piatră sprijinitoare ţinea în loc piatra circulară (vezi Mishnah Oholoth
2. 4, ed. Soncino a Talmudului, p. 156).