11:35 Isus plângea.
Plângea. Gr. dakruo, ,,a vărsa lacrimi”. Cuvântul apare numai aici în Noul Testament. În LXX-a apare în Iov 3,24; Ezechiel 27,35; Mica 2,6. Cuvântul pentru ,,plâns” în Ioan 11,33 este klaio, un cuvânt care descrie nu numai plânsul domol, dar şi bocetul care de obicei însoţea doliul oriental pentru mort (vezi la v. 33). Klaio, totuşi, apare în Luca 19,41, dar într-un alt înţeles.
În natura Sa omenească Isus a fost mişcat de durerea şi întristarea omenească şi a plâns cu cei întristaţi. ,,De aceea a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate” (Evrei 2,17). Datorită identificării Lui cu umanitatea ,,poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi” (Evrei 2,18). Pentru o discutare a umanităţii [naturii umane] a lui Isus vezi la Luca 2,52; Ioan 1,14. Pentru o discutare a cauzei lacrimilor lui Isus vezi DA 533, 534.