11:11 După aceste vorbe, le-a zis: Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să-l trezesc din somn.
Prietenul nostru. Lazăr este prezentat aici ca un prieten şi al ucenicilor (vezi la v. 3).
Doarme. Gr. koimao, un cuvânt folosit şi cu privire la somnul obişnuit (Matei 28,13; Luca 22,45; etc.) şi cu privire la somnul morţii (Matei 27,52; 1 Corinteni 7,39; etc.). Ucenicii au înţeles că Isus vorbeşte despre somnul natural (vezi p. 105).
Comparaţiile următoare demonstrează potrivirea somnului ca o figură prin care să se prezinte moartea: 1) Somnul este o stare de inconştienţă: ,,Morţii nu ştiu nimic” (Eclesiast 9,5.6). 2) Somnul este o odihnă de toate activităţile exterioare ale vieţii: ,,În locuinţa morţilor, ...nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune” (Eclesiast 9,10). 3) Somnul face cu neputinţă gândirea conştientă: ,,Suflarea lor trece, ...şi ...le pier şi planurile” (Psalmii 146,4). 4) Somnul continuă până când cineva este deşteptat: ,,Aşa se culcă şi omul şi nu se mai scoală cât vor fi cerurile, nu se mai deşteaptă” (Iov 14,12). 5) Somnul împiedică asocierea la activităţile celor care sunt trezi: ,,Niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face” (Eclesiast 9,6). 6) Somnul face nelucrătoare emoţiile sufletului: ,,Şi dragostea lor, şi ura lor şi pizma lor, ...au pierit” (Eclesiast 9,6). 7) Somnul vine în chip normal şi inevitabil pentru toţi: ,,Cei vii... ştiu că vor muri” (Eclesiast 9,5). 8) Somnul face să înceteze orice laudă adusă lui Dumnezeu: ,,Nu morţii laudă pe Domnul” (Psalmii 115,17; cf. Isaia 38,18).