10:28 Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
Le dau. Timpul este prezent. Darul este acordat acum (vezi la cap. 8,51; 10,10).
În veac nu vor pieri. Negaţia este foarte puternic exprimată în textul grec. În înţelesul lui cel mai deplin ,,pieri” de aici se referă la moartea finală, irevocabilă, moartea a doua (Apocalipsa 20,14; cf. Matei 10,28; Ioan 3,16). Prima moarte este numai un somn scurt (Psalmii 146,4; 2 Corinteni 5,1-4; 1 Tesaloniceni 4,13-18), o scurtă punere la odihnă ,,înaintea nenorocirii” care urmează să vină (Isaia 57,1.2), timp în care viaţa celor drepţi ,,este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3,3). Moartea fizică revine şi celor drepţi şi celor nelegiuiţi la fel şi ,,oile” nu sunt scutite de aceasta. Totuşi, lor le este dată făgăduinţa că nu vor fi ,,vătămate” de a doua moarte (Apocalipsa 2,11; cf. cap. 20,6). Vezi la Ioan 3,16; 5,25-29.
Nimeni. [,,Nici un om”, KJV]. Literal, ,,nimeni”, inclusiv Satana. Există numai o cale pe care oile pot fi smulse din mâna păstorului, şi anume prin propria lor alegere de bunăvoie. Când oile se depărtează, ele fac lucrul acesta de bunăvoie şi n-au de învinuit pe nimeni altul decât pe sine. Ele nu-l pot învinui pe Satana de dezertarea lor, căci deşi el poate ademeni, nu-i poate constrânge pe oameni să apostazieze (vezi 5T 177). Versetul acesta nu dă suport presupunerii fatale că un om odată mântuit este cu neputinţă pentru el să fie pierdut. Nu există nimic care să împiedice oile să se răzleţească de sub grija păstorului dacă ele aleg să facă aşa ceva.