10:11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.
Păstorul cel Bun. Pentru figura cu păstorul vezi la v. 2. Chipul lui Isus ca păstor s-a imprimat adânc în mintea bisericii, în literatura, arta, muzica şi plastica ei. Adjectivul ,,bun” (gr. kalos) desemnează pe cineva care-şi face serviciul bine, cineva care este extraordinar, distins, excelent. În 1 Timotei 4,6 kalos descrie pe un pastor bun şi în 2 Timotei 2,3 un ostaş bun.
Figura cu Mesia ca păstor nu era nouă pentru iudei. În Psalmii lui Solomon, scrişi cam pe la mijlocul secolului I. î.Hr., despre Cel Uns se vorbeşte în felul următor: ,,(El va) păstori turma Domnului cu credincioşie şi dreptate şi nu va îngădui pe nimeni printre ei pentru a se poticni în păşunea lor. El îi va conduce bine şi nu va fi mândrie printre ei ca cineva printre ei să fie apăsat” (17,45.46).
Îşi dă viaţa. Aceasta este în contrast cu hoţul, care vine ,,să fure, să omoare şi să prăpădească” (v. 10). Nu este exemplu în Vechiul Testament despre un păstor care faptic îşi dă viaţa pentru oi, deşi primejdiile ocupaţiei sunt reflectate în 1 Samuel 17,34-37. Jertfirea de sine care face pe păstor să-şi pună viaţa în pericol pentru un membru al turmei sale îşi are împlinirea reală în Păstorul cel Bun, care Şi-ar fi dat viaţa chiar şi numai pentru un singur membru al neamului omenesc (vezi DA 483).