3:2 voi strânge pe toate neamurile, şi le voi pogorî în valea lui Iosafat. Acolo, Mă voi judeca cu ele, pentru poporul Meu, pentru Israel, moştenirea Mea, pe care l-au risipit printre neamuri, împărţind între ele ţara Mea.
Valea lui Iosafat. Numele apare doar aici, dar pe vremea lui Eusebiu (secolul IV), el era folosit pentru Valea Chedron, depresiunea dintre Ierusalim şi Muntele Măslinilor, situată la răsărit de Ierusalim. Totuşi, nu există nici o dovadă că înainte valea ar fi fost întotdeauna numită astfel. Numele pare să fi fost ales datorită semnificaţiei sale, Iosafat însemnând ,,Iehova a judecat”, sau ,,Iehova judecă”. Vezi şi GC 32.
Unii au încercat să lege această vale de Valea Beraca, locul biruinţei lui Iuda asupra forţelor unite ale lui Amon, Moab şi Muntelui Seir (2Corinteni 20,1-30). Totuşi, valea respectivă se afla în pustia Tecoa (2Cronici 20,20), un oraş la 10 mile (16 km.) sud de Ierusalim, probabil Wadi el-’Arrub, la sud de Tecoa. Distanţa acestui loc de Ierusalim pare să fie contra echivalării Văii Beraca cu Valea lui Iosafat.
Mă voi judeca. Ebr. shaphat, care, în forma întâlnită aici, înseamnă ,,a intra într-o controversă legală”. Shaphat constituie ultima parte a numelui Iosafat.
Un popor al lui Israel redeşteptat spiritual şi conlucrând cu planul lui Dumnezeu s-ar fi bucurat de favoarea şi de protecţia Cerului. Binecuvântările făgăduite pe timpul Exodului (Deuteronom 28,1-14), s-ar fi împlinit chiar dacă cu întârziere. Naţiunea iudaică ar fi devenit o minune de prosperitate şi ar fi convertit mulţimi la Dumnezeul adevărat. O dată cu creşterea numerică, Israel şi-ar fi lărgit hotarele până când ar fi cuprins toată lumea (vezi COL 290). Fireşte că un astfel de curs al lucrurilor ar fi stârnit mânia neamurilor păgâne. Sub conducerea Satanei, aceste naţiuni s-ar fi unit pentru a zdrobi statul prosper, iar Dumnezeu ar fi intervenit (vezi p. 30).
O dată cu eşecul iudeilor, ne îndreptăm către împlinirea acestor profeţii în principiu, în biserica creştină (vezi comentariul la Ezechiel 38,1). Lupta descrisă aici va îmbrăca forma unei încercări disperate din partea diavolului, în ultimul ceas al pământului, de a distruge adevărata biserică a lui Dumnezeu. ,,După cum el [Satana] a influenţat neamurile păgâne să-l nimicească pe Israel, tot aşa, în viitorul apropiat el va aţâţa puterile nelegiuite ale pământului să distrugă poporul lui Dumnezeu.” (9T 231; comp. 5T 524; GC 656; 6T 18, 19, 395). Din nou, Dumnezeu va interveni în favoarea poporului Său, iar la a doua venire a lui Hristos îi va distruge pe cei nelegiuiţi (Apocalipsa 19,19-21), pentru ca după 1000 de ani să-i anihileze (Apocalipsa 20,9-15).