2:28 După aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrânii voştri vor visa visuri, şi tinerii voştri vor avea vedenii.
După aceea. Ebr. ’achare-ken ,,după aceea”. Expresia este neclară în ce priveşte timpul. Era planul lui Dumnezeu acela de a revărsa asupra unui Israel restaurat binecuvântările spirituale descrise aici (vezi comentariul la Ezechiel 39,29). Din cauza eşecului poporului şi datorită lepădării, ca urmare a acestui fapt, a naţiunii iudaice (vezi p. 33), făgăduinţele n-au fost împlinite faţă de Israelul literal. Aceste făgăduinţe au fost transferate în contul Israelului spiritual. Petru a identificat evenimentele din Ziua Cincizecimii ca o împlinire parţială a profeţiei lui Ioel (Faptele Apostolilor 2,16-21). În loc de ,,după aceea” Petru a folosit expresia ,,în zilele de pe urmă” (v. 17).
Peste orice făptură. Ideea aceasta este accentuată în continuare prin enumerarea diferitelor grupe de vârste care se vor bucura de binecuvântarea spirituală; în continuare, prin faptul că şi robii şi cei liberi vor primi Duhul deopotrivă. Contextul clarifică faptul că aici se vorbeşte despre ceva mai mult decât acea primire a Duhului care însoţeşte convertirea şi realizează transformarea vieţii. Această revărsare specială a Duhului are ca rezultat manifestarea unor daruri supranaturale, precum cel al profeţiei. În Ziua Cincizecimii, când apostolii ,,s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi” (Fapte 2,4), Petru a susţinut că ,,aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel”.
În biserica primară ,,arătarea Duhului” era dată ,,fiecăruia” ,,spre folosul altora” (1Corinteni 12,7). Erau manifestate diferite daruri, precum înţelepciune, cunoştinţă, credinţă, darul tămăduirilor, puterea să facă minuni, proorocia, deosebirea duhurilor, felurite limbi şi tălmăcirea limbilor (v. 810).
Evenimentele din Ziua Cincizecimii nu au fost decât o împlinire parţială a profeţiei lui Ioel. Profeţia urmează să ajungă la ,,deplina ei împlinire în manifestarea harului divin care va însoţi lucrarea Evangheliei la sfârşit” (GC ix). În Biblia ebraică v. 28-32 constituie cap. 3, iar ceea ce este cap. 3 în Biblia românească, este cap. 4 în Biblia ebraică.
Vor visa visuri. Pentru o discuţie asupra ,,visurilor” şi ,,viziunilor” vezi comentariul la 1Samuel 3,1; comp. Numeri 12,6.