2:20 Voi depărta de la voi pe vrăjmaşul de la miază-noapte, îl voi izgoni spre un pământ fără apă şi pustiu, îi voi împinge partea dinainte a oştirii lui în marea de răsărit, şi coada oştirii în marea de apus; iar duhoarea lui se va ridica în sus, şi mirosul lui de putregai se va înălţa în văzduh, căci s-a crezut grozav.
Vrăjmaşul de la miază-noapte. S-a arătat că ocazional lăcustele migrează în Palestina dinspre nord-est, cu toate că în general ele vin din ţinuturile aride de la sud de Iuda. Aici, miazănoaptea este aleasă în mod evident pentru că mulţi din vrăjmaşii lui Iuda au pătruns în Palestina de la nord. Invazia lăcustelor, deşi probabil reală, a fost, după câte s-ar putea presupune, şi o ilustraţie a invaziei oştirilor vrăşmaşe (vezi comentariul la cap. 1,4). Unii care susţin o dată timpurie pentru Ioel (vezi p. 21), văd aici o referire la Asirieni. Aceia care susţin o dată de pe timpul lui Iosia, văd o referire la babilonieni (vezi Ieremia 1,14; 4,6). Devastarea făcută de babiloniei ar fi putut fi evitată printr-o reformă sinceră (vezi p. 31).
Îl voi împinge. O descriere vie a distrugerii rapide şi totale a lăcustelor.
Partea dinainte. Adesea, evreii numeau direcţiile punctelor cardinale, din poziţia aşezării cu faţa spre răsărit. În felul acesta, apusul se afla înapoia lor, sudul la dreapta, iar nordul la stânga.
Marea de răsărit. Marea Moartă.
Marea de apus. Adică, Mediterana.
Duhoarea lui. Cercetătorii au observat putoarea greţoasă care se ridică din corpurile în putrefacţie ale grămezilor de lăcuste. S-a crezut grozav. Sau ,,A făcut lucruri mari”. Este vorba de oştirea lăcustelor în prăpădul lor.