1:4 Ce a lăsat nemâncat lăcusta Gazam, a mâncat lăcusta Arbeh, ce a lăsat lăcusta Arbeh, a mâncat lăcusta Ielec, ce a lăsat lăcusta Ielec, a mâncat lăcusta Hasil.
Lăcusta Gazam. Ebr. gazam, de la o rădăcină care înseamnă ,,a tăia”, de unde se consideră că desemnează o lăcustă tăietoare. Lăcusta Arbeh. Ebr. ’arbeh, considerată a reprezenta o lăcustă care trăieşte în roiuri sau migratoare. Lăcustele din plaga egipteană sunt identificate ca ’arbeh (Exod 10,4-19). Lăcusta Ielec. Ebr. yelec, care se crede că desemnează stadiul de vierme, lipsit de aripi al lăcustei. Lăcusta Hasil. Ebr. chasil. Această insectă nu poate fi identificată cu precizie. Chasil vine de la
o rădăcină care înseamnă ,,a devora”, de unde şi traducerea RSV ,,lăcustă distrugătoare”. Unii învăţaţi susţin că gazam, ’arbeh, yelec, chasil sunt patru termeni care desemnează cele patru stadii ale lăcustei de la larvă, până la insecta matură. Totuşi, lucrul acesta nu poate fi dovedit.
În general, două concepţii au fost susţinute cu privire la această descriere a plăgii lăcustelor: 1) concepţia literală, care susţine că Ioel descrie o plagă a lăcustelor deosebit de devastatoare, şi că profetul face din acest dezastru prilejul unei chemări la pocăinţă; eliberarea de sub această plagă naturală este apoi transformată într-un prilej pentru o cuvântare cu privire la viitoarea Zi a Domnului, când poporul lui Dumnezeu va fi eliberat de toţi duşmanii săi. 2) concepţia alegorică, care susţine că descrierea plăgii a fost doar o ilustraţie a judecăţilor viitoare. De exemplu, pe vremea lui Ieronim, cele patru insecte nimicitoare erau considerate drept simboluri ale a) babilonienilor şi asirienilor, b) mezilor şi perşilor, c) macedonenilor şi Antioh Epifanul, d) romanilor. Astăzi, nici un cercetător serios al Bibliei nu mai acceptă această concepţie.
Întrucât invaziile de lăcuste erau destul de obişnuite în Palestina, ar fi dificil să dovedim că o astfel de plagă nu ar putea constitui prilejul profeţiei lui Ioel. Argumentele care au fost prezentate împotriva acestei opinii, ca de exemplu faptul că obiceiurile lăcustelor nu sunt descrise cu acurateţe, tind să cadă atunci când ne gândim că exprimarea este extrem de figurată şi poetică. Pe de altă parte, este imposibil de dovedit că Ioel nu s-a folosit de descrierea invaziei insectelor doar ca o ilustraţie pentru a reprezenta invazia oştirilor duşmane. (Vezi p. 937, 938).
Oricare interpretare este adoptată, învăţătura escatologică a cărţii rămâne aceeaşi. Ioel se concentrează asupra zilei celei mari a Domnului şi asupra izbăvirii lui Israel din ziua aceea, dacă naţiunea va fi cooperat întru totul cu Dumnezeu. Dar Israel nu a reuşit să facă lucrul acesta. Scriitorii inspiraţi arată cum soliile profetice care nu au ajuns să fie împlinite din cauza necredinţei lui Israel, urmează să fie împlinite în era creştină (vezi p. 35, 36).