7:21 Pentru ce nu-mi ierţi păcatul, şi pentru ce nu-mi uiţi fărădelegea? Căci voi adormi în ţărână, şi când mă vei căuta, nu voi mai fi!
Ierţi. Iov socotea că în scurt timp avea să moară, că va "adormi în ţărână". De aceea pentru ce nu l-ar ierta Dumnezeu? Ce ar câştiga Dumnezeu dacă-l chinuieşte, când viaţa aproape s-a scurs? Dacă iertarea nu vine curând, ea va fi inutilă.
Sunt unii care cred că v. 20 şi 21 au fost adresate nu lui Dumnezeu, ci lui Elifaz. Potrivit cu opinia aceasta, Iov s-a întors de fapt către Elifaz şi i-a zis: "Tu spui că eu trebuie să fi fost păcătos. Ei şi? N-am păcătuit împotriva ta, o, tu, cel care spionezi omenirea! De ce m-ai transformat într-o ţintă în care să tragi? De ce nu am devenit o povară pentru tine? De ce să nu treci mai bine cu vederea fărădelegile mele şi păcatul meu cel mare? Poate că mâine voi fi căutat în zadar!" O astfel de interpretare e posibilă, dar în text nu apare în mod evident o schimbare de persoană.
Cuvântarea lui Iov, raportată în cap. 6 şi 7, expune anumite primejdii: 1) Primejdia accentuării excesive a zădărniciei vieţii. Oamenii ar trebui să-şi aducă aminte de valoare nepreţuită pe care o au înaintea lui Dumnezeu. 2) Primejdia exprimării nestăpânite a emoţiei. Când Iov şi-a eliminat inhibiţiile, s-a plâns cu asprime, a pus întrebări lipsite de respect, a acuzat în mod nesăbuit şi a cerut manifestând nerăbdare. 3) Tendinţa inimii omeneşti, când e orbită de durere sau frământată de patimă, să interpreteze greşit purtarea lui Dumnezeu. 4) Certitudinea că în oamenii buni poate să sălăşluiască mult din firea lor nerenăscută, care nu dă de bănuit că ar mai exista până când apare ocazia care o scoate la iveală. Nimeni n-ar fi putut să anticipeze explozia pătimaşă a lui Iov.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
11.15.16 PK 163