5:7 Omul se naşte ca să sufere, după cum scânteia se naşte ca să zboare.
Scânteia. Literal, "fiii flăcării". Toţi oamenii păcătuiesc, de aceea e tot atât de firesc ca ei să dea de necaz, după cum e pentru scânteie să zboare în sus. De ce să se plângă Iov cu atâta amărăciune de soarta sa, când durerea este soarta comună a întregii omeniri? Elifaz nu-şi dă seama că precizarea cauzei necazului nu mângâie pe suferind. Inima omului nu e vindecată printr-o cunoaştere a inevitabilităţii necazului, după cum păcatul nu este iertat prin cunoaşterea universalităţii păcatului.