35:8 Răutatea ta nu poate vătăma decât semenului tău, dreptatea ta nu foloseşte decât fiului omului.
Nu poate vătăma decât semenului tău. Potrivit cu raţionamentul lui Elihu, rezultatele nelegiuirii sau dreptăţii sunt simţite nu de Dumnezeu, ci de om. Dumnezeu este atât de departe de efectele păcatului sau ale neprihănirii, încât nu are de ce să abată de la o dreptate strictă. Aşadar, acolo unde ar trebui să existe răsplată, va fi, iar unde ar trebui să existe pedeapsă, va fi. Prin urmare, merită să fii drept. Dumnezeu e prea sus pentru a modifica lucrările cauzei şi ale efectului, care, după aprecierea lui Elihu, cer răsplată pentru cel drept şi pedeapsă pentru făcătorul de rele. Cu alte cuvinte, nelegiuirea sau dreptatea unui om îl afectează numai pe el, nu şi pe Dumnezeu. Teoria lui Elihu în această privinţă nu izbuteşte vadă strânsa legătură dintre Dumnezeu şi făpturile Sale. Elihu vede transcendenţa lui Dumnezeu, dar nu e în stare să vadă cât de aproape este El de făpturile Sale. Evanghelia prezintă în învăţătura ei un Dumnezeu care este afectat de ceea ce fac făpturile Lui şi care Se ocupă de ele în mod personal (Evrei. 4:15).