31:5 Dacă am umblat cu minciuna, de mi-a alergat piciorul după înşelăciune:
Minciuna. [Vanitatea, KJV]. Prietenii lui Iov îl acuză de repetate ori de făţărnicie (vezi cap. 4:7-9; 8:6; 11:4.6.11-14; 15:30-35; 20:5-29). Acuzaţia aceasta este uşor de adus şi greu de combătut. El consideră că e necesar să vorbească în favoarea propriei sale integrităţi şi e dispus să-L cheme pe Dumnezeu ca martor al acestei integrităţi. El ştie că viaţa sa este lipsită de minciună sau făţărnicie şi nu se teme de vreo demascare ce ar putea fi făcută fie de Dumnezeu, fie de om.