31:1 Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.
Făcusem un legământ. Capitolul acesta reprezintă concluzia lungii cuvântări a lui Iov. În cap. 29, Iov vorbise despre viaţa lui publică onorată şi despre onoare care-i era acordată odinioară. În capitolul acestea el schiţează principiile care i-au călăuzit purtarea particulară. Principiile acestea pot fi prezentate pe scurt după cum urmează: (1) castitate (v. 1-4); (2) seriozitate şi sinceritate (v. 5.6); (3) cinste şi curăţie (v. 7.8); (4) loialitate faţă de legământul căsătoriei (v. 9-12); (5) loialitate faţă de slujitorii săi (v. 13-15); (6) milă faţă de cei neajutoraţi (v. 16-23); (7) lipsa lăcomiei şi idolatriei (v. 24-28); (8) bunătate faţă de duşmanii (v. 29-30); ospitalitate (v. 31-32); (10) lipsă păcatelor ascunse (v. 33-37); (11) cinste în probleme privind proprietatea (v. 38-40). Capitolul acesta oferă un rezumat amănunţit şi neobişnuit privind etica lui Iov. Este neîntrecut ca exemplu de idealism nobil.
Oprit privirile asupra unei fecioare. [De ce să gândesc la o fecioară? KJV]. Literal, "să gândesc la o fecioară". Compară cu Matei 5:27-28. Iov înţelegea că simpla evitare a actului concret al adulterului nu era suficientă. Pentru a atinge standardul lui Dumnezeu, atât gândul, cât şi fapta trebuie să fie curate. Iov a făcut faţă problemei făcând o înţelegere cu sine însuşi că nu va îngădui minţii sale să răspundă la ademenirile poftei. În limbajul figurat al textului, un legământ era încheiat între conştiinţă şi ochi - o înţelegere care impune ochilor obligaţia clară de a nu privi ce ar putea naşte gânduri necurate.