3:8 Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce ştiu să întărâte Leviatanul;
Blestemată să fie. Acesta este un text foarte dificil. Mulţi comentatori cred că Iov invoca ajutorul vrăjitorilor, "cei ce blestemă zilele", persoane care pretindeau că sunt capabile să aducă blesteme asupra anumitor zile. Dacă interpretarea aceasta este corectă, nu urmează de aici că Iov credea în vrăjitori. El recunoştea pur şi simplu existenţa lor şi, folosind limbajul poetic, dorea să poată fi îngrămădite asupra nopţii zămislirii sale nu doar relele reale, ci şi cele imaginare. Clarke vede în "cei ce blestemă zilele" pe cei care detestă ziua, care urăsc lumina zilei, ca adulterii, ucigaşii, hoţii şi răufăcătorii, pentru ale căror practice este mai potrivită noaptea.
Să întărâte Leviatanul. [Să-şi înalţe bocetul, KJV]. Literal, "leviatanul". Propoziţia ar trebui citită "care sunt pregătiţi să trezească leviatanul". Aceia care aplică prima parte al versetului la vrăjitori văd în aceasta o nouă referire la puterea vrăjitorilor de a trezi leviatanul. Mitologia antică avea un balaur care era vrăjmaşul soarelui şi al lunii şi despre care se credea că are putere asupra eclipselor. Pare neraţional să se creadă că Iov credea în astfel de puteri. Dacă se referă la mitologie, el face aceasta doar ca să găsească o imagine poetică expresivă.