29:2 Oh! cum nu pot să fiu ca în lunile trecute, ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
Lunile trecute. Nimeni nu a dorit vreodată mai mult decât Iov "zilele bune de altădată". Puţini oameni au suferit o mai mare răsturnare de situaţii sau nu au avut motive mai puternice să nutrească amintirea vremurilor trecute.
Mă păzea. Sau "veghea asupra mea". În expresia aceasta se poate vedea nu numai un dor după binecuvântările materiale din trecut, dar şi o izolare de purtarea de grijă a lui Dumnezeu care odinioară îi părea atât de aproape. Strigătul lui Iov este ca al unui copil rămas orfan.