26:5 Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele sub ape şi sub locuitorii lor;
Umbrele. [lucruri moarte, KJV]. Ebr. repha'im, un termen aplicat (1) unui neam străvechi de uriaşi (Genesa 14:5; 15:20; Deuteronom 3:11; Iosua 17:15); (2) unei văi din exteriorul Ierusalimului (Iosua 15:8; 18:16; 2 Samuel 5:18.22; 23:13; 1 Cronici 11:15; 14:9; Isaia 17:5); şi
(3) morţilor (Psalm 88:10; Proverbe 2:18; 9:18; 21:16; Isaia 14:9; 26:14.19). Provenienţa cuvântului e nesigură şi cum ar putea acest cuvânt să se refere în acelaşi timp la un neam de oameni şi la morţi nu se ştie cu exactitate. Poate că repha'im care denumeşte un neam de oameni este derivat dintr-o altă rădăcină decât repha'im care denumeşte morţi. Unii au combinat cele două idei observând că repha'im ca neam de oameni dispăruse şi era fără autoritate. Falnicii lui reprezentanţi zăceau întinşi în she'ol. Amintirea despre ei ajunsese vagă şi obscură. Drept pentru care deveniseră un simbol potrivit al celor morţi.
Alţii derivă înţelesul de "morţi" din rădăcina raphah, care înseamnă "a se cufunda", "a relaxa". Morţii sunt socotiţi cufundaţi şi fără putere.
Faptul că repha'im era un neam de uriaşi e subînţeles în Deuteronom 2:11.20; 3:11.13. Ideea de statură e derivată probabil nu dintr-un rădăcină inerentă din cuvântul însuşi, ci din context.
Contextul lui Iov 26:5 pare să dea de înţeles că este vorba de morţi. Bildad scosese în evidenţă suveranitatea lui Dumnezeu în ceruri. Iov adaugă că puterea lui Dumnezeu se extinde asupra celor ce locuiesc în she'ol (vezi v. 6).
Tremură. [Se formează, KJV]. Literal, "sunt făcute să tremure", din rădăcina chil, "a tremura", "să se clatine". În formă simbolică morţii sunt prezentaţi ca fiind conştienţi (vezi Isaia 14:9.10), deşi în fapt nu sunt (Psalm 146:4; Eclesiastul 9:5.6).