26:13 Suflarea Lui înseninează cerul, mâna Lui străpunge şarpele fugar.
Suflarea. [duhul , KJV]. Ebr. ruach, care poate fi redat şi "vânt" ca în 90 de cazuri din Vechiul Testament. Contextul trebuie să determine alegerea sensului . La o suflare de la Dumnezeu, adică printr-un vânt, cerurile încărcate de nori şi de furtună, se înseninează în cele din urmă. Atât furtuna cât şi liniştea sunt arătate că vin de la Dumnezeu.
Şarpele fugar. [Şarpele sucit, KJV]. Literal, "şarpele fugar". Se poate ca Iov să fi avut în minte războiul din cer, când Satana, "şarpele cel vechi", a fost izgonit din cer (Apocalipsa 12:7-9; cf. Romani 16:20).