24:20 Pântecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărâmat ca un copac,
Îl uită. A fi uitat chiar şi de propria sa mamă, a fi hrană pentru viermi, a fi doborât ca un copac, sunt idei convenţional acceptate ale sorţii celui nelegiuit. În versetele care preced secţiunea aceasta (v. 18-20) şi în versetele următoare, Iov observă că realitatea vieţii nu se conformează tiparului acesta.