24:12 în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!
În cetăţi. [Din cetăţi, KJV]. Nu numai din pustiuri şi de pe moşii, dar şi din cetăţi se aud vaietele celor împilaţi. Iov urmărea să arate, în opoziţie cu doctrina greşită a prietenilor săi, că Dumnezeu nu pedepseşte în grabă orice faptă rea şi nu răsplăteşte la fel orice faptă bună. Nedreptatea rămâne adesea multă vreme nepedepsită şi virtutea, nerăsplătită; de aceea, caracterul unui om nu trebuie să fie judecat potrivit bunăstării sau stării lui nenorocite. În aceasta consta greşeala fundamentală a teoriei aşa-zişilor prieteni ai lui Iov şi de fapt a tuturor iudeilor ca naţiune.