22:7 Nu dădeai apă omului însetat, nu voiai să dai pâine omului flămând.
Apă. A da apă celui însetat era privit în Orient ca una dintre celea mai elementare îndatoriri ale omului faţă de semenul său (Proverbe 25:21). Isaia îi lăuda pe locuitorii Temei (cei din neamul lui Elifaz) pentru că "au dus apă celor ce le era sete, au aprovizionat cu pâinea lor pe fugari" (Isaia 21:14; KJV).