22:2 Poate un om să aducă vreun folos lui Dumnezeu? Nu; ci înţeleptul nu-şi foloseşte decât lui.
Să aducă vreun folos. [Să fie de folos, KJV]. Acest verset cuprinde prima dintre cele patru întrebări care, luate împreună, au fost privite ca un silogism. Potrivit unei astfel de scheme, primele două întrebări (v. 2.3) constituie premiza majoră; întrebarea a treia (v. 4), premiza minoră, iar întrebarea a patra (v. 5), concluzia. În v. 2, Elifaz admite că un om înţelept poate să-şi promoveze propriile interese, dar tăgăduieşte faptul că vreun om ar putea aduce un serviciu lui Dumnezeu. El trage concluzia că Iov Îl consideră pe Dumnezeu ca fiindu-i dator, o concluzie pe care o crede neîndreptăţită.