22:12 Nu este Dumnezeu sus în ceruri? Priveşte vârful stelelor, ce înalt este!
Sus în ceruri. Elifaz atrage atenţia la transcendenţa şi atotputernicia lui Dumnezeu. Aceasta este doar o repetare a argumentului des amintit al prietenilor lui Iov. Ei au pus un accent puternic asupra suveranităţii lui Dumnezeu. Până la un anumit punct, multe din afirmaţiile lor au fost corecte, dar ulterior, Însuşi Dumnezeul pe care ei Îl descriseseră în cuvinte atât de înălţătoare i-a mustrat cu privire la ceea ce ei au spus (42:7). Afirmarea lucrurilor abstracte nu e suficientă. Este absolut necesară aplicarea corectă a acestor fapte. În cap. 21, Iov şi-a sprijinit cauza pe fapte ce puteau fi observate şi care erau de netăgăduit. În loc să răspundă la aceste realităţi, Elifaz îi reproşează lui Iov că neagă providenţa divină, şi caută să pună în umbră ceea ce face Dumnezeu în realitate, atrăgând atenţia asupra a ceea ce e capabil El să facă.
Mulţi, începând din vremea lui Elifaz, au căzut într-o greşeală asemănătoare. Ceea ce Dumnezeu alege să facă este mult mai important decât ceea ce este capabil să facă teoretic vorbind. Iov caută să-L înţeleagă pe Dumnezeu, în timp ce Elifaz caută doar să-L apere. Ca rezultat final, cel care caută să clarifice tainele metodelor Sale Îl apără pe Dumnezeu şi nu cel se mulţumeşte cu simple enunţuri de supunere. Fără îndoială că mintea omenească nu poate pătrunde toate căile lui Dumnezeu, dar ceea ce poate fi înţeles cu privire la El ar trebui să fie cercetat cu sârguinţă.
E doar drept şi potrivit să ne folosim energiile cele mai alese pentru a înţelege ceea ce a găsit Dumnezeu de bine să descopere cu privire la felul Lui de purtare cu făpturile Sale. Faptul că a găsit potrivit să pună la îndemână anumite informaţii este o dovadă că El intenţionează ca acestea să fie cunoscute. Omul porneşte pe un drum plin de primejdii când se încumetă să înţeleagă ceea ce Dumnezeu n-a găsit de cuviinţă să descopere. Aici mulţi au greşit drumul şi sufletul lor a naufragiat. De aceea, să fim mulţumiţi cu ceea ce Dumnezeu a considerat de cuviinţă să descopere, dar să fim sârguincioşi în eforturile noastre de a înţelege ceea ce mintea noastră mărginită poate să înţeleagă.