2:13 Şi au şezut pe pământ lângă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cât de mare îi este durerea.
Fără să spună o vorbă. Unii au atras atenţia că la iudei şi la orientali, în general, era o chestiune de bunăcuviinţă în purtare, dictată de un simţământ nobil şi adevărat, de a nu vorbi unei persoane cuprinsă de o adâncă suferinţă până când ea nu dădea semn că doreşte să fie mângâiată. Dacă se aplică şi aici, atunci atâta vreme cât Iov a păstrat tăcerea, prietenii lui s-au abţinut să vorbească.
Să-i. Aceasta afirmaţie dă de înţeles că ei erau liberi să discute între ei sau cu slujitori care-i slujeau lui Iov.
Durerea. Literal, "chinul", fizic sau sufletesc. Aici probabil ambele.
COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 5-7 �
DA 471; Ed 155
7 �
�
PP 129
7-10 �
AA 575; 3T 311; 4T 525