12:5 Dispreţ în nenorocire! iată zicerea celor fericiţi: dă brânci cui alunecă cu piciorul!
Dispreţ în nenorocire. Versetul spune literal: "În nenorocire, dispreţ în gândurile celor tihniţi. E arătat celor care alunecă cu piciorul." Uşor parafrazat versetul poate zice: "Gândurile celui tihnit arată dispreţ faţă de nenorocire. [Dispreţul] e pregătit [sau e gata] pentru aceia ale căror picioare alunecă". Ideea e suficient de clară. Iov atrage atenţia la slăbiciunea omenească, care face pe oameni să-l copleşească pe nefericit cu dispreţ şi să dea încă un brânci celui care se clatină. Cei care adoptă traducerea "lampă" [ca în KJV], posibilă de altfel, văd ideea că atunci când o torţă arde, se consideră că e valoroasă; dar atunci când e aproape să se stingă, e socotită inutilă şi este aruncată. ["Acela care e gata să alunece cu picioarele sale este ca o lampă dispreţuită în gândul celui liniştit", KJV]. Tot aşa când îi merge bine, un om este considerat drept o călăuză şi o pildă; dar când dă de necaz, sfatul lui e lepădat şi el e privit cu dispreţ.