1:21 şi a zis: Gol am ieşit din pântecele mamei mele, şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat, şi Domnul a luat, binecuvântat fie Numele Domnului!
Mă voi întoarce. Limbajul de aici nu trebuie forţat. Este poezie, nu proză. Este doar un fel poetic de a spune că omul părăseşte lumea acesta tot aşa de gol şi neajutorat, cum a intrat în ea. Iov nu a vorbit aici în limbajul tehnic al teologiei, metafizicei sau fiziologiei.
Domnul a dat. Afirmaţia aceasta a devenit expresia clasică a resemnării creştine. Chiar de la căderea în păcat, Satana a defăimat caracterul lui Dumnezeu. Mai rău, el a căutat să facă să pară că acţiunile rele pe care el le face să fie puse în socoteala lui Dumnezeu (vezi GC 534).
Binecuvântat. Purtarea lui Iov era o tăgăduire impresionantă a insinuării lui Satana (v. 11). La întrebarea: "Se teme Iov de Dumnezeu fără să aibă în vedere un câştig egoist?", Iov a răspuns: "Da." Satana a rămas perplex. El văzuse pe mulţi care L-au blestemat pe Dumnezeu în împrejurări asemănătoare, dar atitudinea lui Iov era inexplicabilă.
Focul s-a dezlănţuit peste parohia unui pastor german, distrugând casa lui şi casa enoriaşilor lui. Apoi moartea a cerut pe soţia şi pe copii lui. Boala l-a doborât; apoi a fost lovit de orbire. Sub aceasta avalanşă de suferinţe, el a dictat aceste cuvinte:
"Isuse, cum vrei Tu!
Să fie voia Ta!
Cu drag eu mă încred
Doar in iubirea Ta."