1:20 Atunci Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat mantaua, şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat,
Şi-a sfâşiat mantaua. Gestul obişnuit al durerii (vezi Genesa 37:29.34; 44:13; 1Regi 21:27; Isaia 15:2; Ieremia 47:5).
S-a închinat. Ebr. shachah, "a se pleca până la pământ", "a se prosterna". Iov ar fi putut să-i blesteme pe sabeeni şi pe haldeeni. El ar fi putut să blesteme focul şi vântul. Ar fi putut să-L blesteme pe Dumnezeu care a îngăduit asemenea catastrofe. El însă "s-a închinat". Compară cu experienţa lui David, care după moartea fiului său "s-a dus în casa Domnului şi s-a închinat" (2 Samuel 12:20).