1:1 Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, şi se abătea de la rău.
Uţ. Această aşezare geografică n-a fost în mod categoric identificată. Conform Plângeri 4:28, "ţara Uţ" din timpul lui Ieremia era fie Edomul, fie "fiica Edomului" locuia departe de patrie într-o ţară care poate fusese cucerită de Edom. Cea din urmă este probabil corectă, deoarece " tara lui Uţ " şi Edomul sunt trecute separat într-o listă lungă de naţiuni care aveau să suporte răzbunarea dumnezeiască (Ieremia 25:20.21). Totuşi , puţinele date scripturistice cu privire la reşedinţa tovarăşilor lui Iov, Elifaz, Bildad şi Ţofar (Iov 2:11) par să indice ca ei veneau de undeva din vecinătatea Edomului. De pildă, Elifaz era un temanit. Edomul şi Temanul sunt enumerate într-un fel care le leagă strâns una de alta (vezi Ieremia 49:7.20; Ezechiel 25:13; Amos 1:11.12; Obadia 8:9). Tribul lui Bildad, cuprinzând pe suliţi, descindea probabil din Chetura, concubina lui Avraam (Genesa 25:2). Buz, căminul celui de-al patrulea prieten al lui Iov, Elihu (Iov 32:2), e de asemenea legat de Tema, cetatea de obârşie lui Elifaz (vezi Ieremia 25:23).
În ciuda acestor dovezi care indică ţinutul edomit ca aşezare a ţinutului Uţ, alţi factori au condus pe unii la concluzii diferite. LXX în loc de Uţ traduce Ausites, despre care se spune că a fost un teritoriu în partea de nord a deşertului Arabiei, între Palestina şi râul Eufrat. Gesenius susţine această localitate ca fiind Uţ din Iov 1:1. Învecinarea ei cu Caldeea, de unde au venit cetele jefuitoare care au luat cămilele lui Iov (v. 17) tinde să dea credit acestei teorii. Pe de altă parte, pe mărturia LXX nu se poate pune totdeauna bază, ca de pildă afirmaţia din apendicele LXX la Iov, care pretinde că Iov era unul din regii Edomului.
Alte tradiţii, păstrate de arabi, plasează ţinutul Uţ în apropiere de Damasc. De fapt, o aşezare la 64 km sud-vest de Damasc poartă încă numele Deir Eiyub, perpetuând numele lui Iov. Locul acesta şi amplasarea nord-arabică au fost susţinute, întrucât despre Iov se spune că era omul "cel mai cu vază din Răsărit" (v. 3). Se admite că termenul acesta se aplică teritoriului aflat la răsărit de Palestina. Astfel, aşezarea în vecinătatea Edomului nu s-ar potrivi din punct de vedere geografic. Pe de altă parte, dacă adoptăm poziţia că Moise este autorul cărţii (vezi Introducere), determinarea lui geografică ar fi fost Egiptul şi Madianul şi nu Palestina.
Nu mai există nimic altceva în carte care să ajute la identificarea Uţului. Fiii şi fiicele lui Iov locuiau într-un ţinut unde "un vânt mare de dincolo de pustie" i-a lovit (v. 19). Ei trăiau într-un ţinut cultivat, unde "boii arau şi măgăriţele păşteau lângă ei" (v. 14). Locuinţa lui Iov era într-o cetate sau în apropiere de ea (cap. 29:7). Tabloul, aşa cum este el, fragmentar, pare să fie acela al unei zone marginale de ferme şi târguri la limita deşertului. O astfel de amplasare nu ar fi neobişnuită în multe zone din Răsărit.
Iov. Ebr. 'Iyyob, pe care unii îl considera că vine din rădăcina 'ayab, şi care înseamnă "a fi ostil", "a se purta ca un vrăjmaş". De aceea, "Iov" ar putea să însemne "cel atacat". Gesenius sugerează că ideea principală a lui 'ayab ar putea fi aceea de a respira, a sufla, a pufăi, împotriva cuiva, ca o exprimare a mâniei sau a urii. Totuşi, nu se poate stabili că numele "Iov" derivă de la această rădăcină. Cu toate acestea, nu e ceva neobişnuit în Scripturi ca numele unui om să descrie caracteristice lui majore. Numele acestea erau, fără îndoială, date mai târziu în viaţă, aşa cum a fost numele "Israel" (Genesa 32:28). Numele "Iov" e necunoscut în literatura ebraică, dar apare în Scripturile de la Amarna din secolul al XIV-lea î.Hr., sub forma Ayyâb. Numele este de asemenea atestat în documente cuneiforme de la Mari, unde este scris Ayyâbum. "Iov" din Genesa 46:13 nu e din ebr. 'Iyyob, ci din Yob.
În cimitirul Rock Creek din Washington D.C. există faimoasa statuie a durerii de Augustus Saint-Gaudens. Este menită să fie întruparea întregii dureri omeneşti. Privind-o, un critic francez a spus: "Nu cunosc nici o opera atât de profundă în simţăminte, atât de înaltă în arta ei şi executată cu metode atât de simple şi atât de cuprinzătoare". Biblia are propria sa "întrupare a durerii" în persoana lui Iov. Parafrazând pe criticul de artă francez, putem spune că nu există nimic mai profund în simţăminte sau mai înalt în arta ei ca această carte.
Fără prihană. [Desăvârşit, KJV]. Cuvântul acesta nu dă de înţeles neapărat o lipsă absolută a păcatului. El înseamnă mai degrabă deplinătate, integritate, sinceritate, dar într-un sens relativ. Omul care este "desăvârşit" înaintea lui Dumnezeu este cel care a atins gradul de dezvoltare pe care Cerul îl aşteaptă de la el un anumit moment. Termenul ebraic tam este echivalent cu grecescul teleios, care adesea este tradus "desăvârşit" în Noul Testament, dar care e mai bine tradus "deplin crescut" sau "matur" (vezi 1 Corinteni 14:20, unde teleioi e tradus "oameni mari" în contrast cu "copii"). E greu de găsit un cuvânt care este potrivit ca traducere a termenului tam. Unii traducători, luându-se după LXX, au folosit cuvântul "fără prihană". Acesta nu pare suficient pentru a sugera sensul absolut de deplin şi total prezent în tam.
Curat la suflet. [Drept, KJV]. Ebr. yashar, "corect", "echilibrat", "just".
Se temea de Dumnezeu. O expresie biblică obişnuită care denotă credincioşie şi devotament faţă de Dumnezeu. Aici se urmăreşte punerea în antiteză a lui Iov, care era devotat lui Dumnezeu, cu cei care închinători ai altor dumnezei.
Se abătea. Ideea este aceea a evitării răului, a abaterii de la el, ca de o primejdie. Cele patru idei cuprinse în versetul acesta nu sunt simple repetări pentru a impresiona pe cititor că Iov era un om bun, ci ele se completează reciproc în vederea alcătuirii tabloului complet al unui caracter ieşit din comun.