6:7 Cum ţâşnesc apele dintr-o fântână, aşa ţâşneşte răutatea ei din ea; nu se aude în ea decât silnicie şi prăpăd; durerea şi rănile Îmi izbesc fără curmare privirile.
FÂNTÂNĂ. Tradiţia masoretică zice, ,,izvor.”
ŢÂŞNEŞTE. LXX, Vulgata ca şi comentatorii moderni consideră cuvântul ebraic ca derivând de la rădăcina qarar, ,,a fi rece” şi redau acest pasaj prin ,,menţine rece” sau păstrează proaspăt.” Întrun rezervor subteran apa este ferită şi păstrată proaspătă şi gata pentru folosire. Conform acestei interpretări, Ierusalimul îşi păstrează nelegiuirea.
Alţii însă, urmând interpretarea rabinică, consideră că rădăcina de la care se derivă este qur care înseamnă ,,a scoate (apă).” De aici ei interpretează acest pasaj ca însemnând ,,a face apa să ţâşească.” Conform acestei interpretări, Ierusalimul izvorăşte sau face să ţâşnească neîncetat nelegiuire şi apăsare.
Oricare ar fi imaginea pe care a avut-o în minte profetul, gândul evident este că cetatea era cu desăvârşire stăpânită de nelegiuire.