6:26 Fiica poporului meu, acoperă-te cu un sac şi tăvăleşte-te în cenuşă, jeleşte-te ca după singurul tău fiu, varsă lacrimi, lacrimi amare! Căci pe neaşteptate vine pustiitorul peste noi.
TĂVĂLEŞTE-TE. Dovada unei amărăciuni la culme. Presărarea pe corp, mai ales pe cap, cu cenuşă de către cineva era un semn de amărăciune, umilinţă şi penitenţă (vezi 2Samuel 13,19; comp. Neemia 9,1). Uneori cel îndurerat şi penitent stătea culcat pe cenuşă (vezi Iov 2,8; 42,6; Iona 3,5.6). Culmea nenorocirii sau a zdrobirii de inimă putea fi exprimată prin tăvălirea în cenuşă.
SINGURUL TĂU FIU. Stingerea urmaşilor cuiva în mijlocul unui popor care punea cel mai mare accent pe posedarea de copii, urma să aducă cea mai dureroasă amărăciune.